Cabana Pasul Valcan

Despre Municipiul Vulcan

Vulcanul este un oras de munte cu aproape 31.000 locuitori, situat pe Jiul de Vest, la mijlocul depresiunii intramontane a Vaii Jiului. Este asezat la poalele muntilor Vâlcan, de la care si-a luat denumirea. S-a format din doua catune de munte: Crevedia si Vaidei. Prima atestare documentara dateaza din anul 1462. Se povesteste ca, în urma cu multi ani, un ciobanas, saturându-se de viata sihastra dintre munti a coborât în aceasta depresiune si chiar la limita dintre cele doua catune si-a construit o casuta din chirpici. Cele doua catune au fost astfel unite si li s-a dat numele Vulcan. Aici s-a format o colonie de muncitori si functionari, care asigurau paza si controlul Pasului Vâlcan, principalul punct vamal spre Tara Româneasca. Pâna la construirea caii ferate Simeria-Petrosani, Vulcanul a fost centrul administrativ si economic al Vaii Jiului. În teritoriul sau se includ asezarile Dealu-Babii - amplasata pe vechiul drum roman care trece prin Pasul Merisori spre Tara Hategului, Jiu Paroseni si Coroiesti. Dealu-Babii, un satuc situat la mica distanta de oras, este o asezare momârlaneasca unde timpul parca s-a oprit în loc. Aici oamenii au ramas aidoma stramosilor, mâncarea lor de baza este mamaliga si cartofii cu brânza iar traditiile si obiceiurile sunt pastrate cu sfintenie (masuratul oilor, colindele de Craciun, nedeile). Daca cineva ar întreba un satean de unde se trage denumirea acelui sat, ar afla o poveste pe cât de frumoasa pe atât de trista: În mijlocul acelei asezari, într-o casa saracacioasa îsi duceau zilele patru feciori împreuna cu mama lor, ramasa vaduva cu multi ani în urma. Într-o zi, feciorii saturându-se de viata mizera pe care o duceau în ciuda faptului ca munceau de cu zori si pâna în noapte, si-au luat lumea în cap visând la o viata mai buna. Batrâna ramasa singura si fara nici un sprijin, îsi ducea zilele de azi pe mâine, plângând amarnic de dorul feciorilor sai. Florile din gradinuta din spatele casei, udate zilnic de lacrimile ei amare, au ramas pentru ea singura consolare, amintindu-i cu tristete de zilele când feciorii ei se jucau zglobii printre ele. Într-o zi, simtind ca ceasul mortii se apropie, si-a pus straiele de sarbatoare si a urcat la mormântul barbatului ei, aflat pe dealul din apropierea casei. Acolo si-a gasit sfârsitul, acolo s-a petrecut deznodamântul unei povesti pe cât de simpla pe atât de nefericita. De atunci, asezarea a luat numele de Dealu-Babii. Pentru Vulcan aceasta asezare are o semnificatie speciala deoarece pastreaza niste comori culturale si etnografice nepretuite, fiind leaganul mestesugurilor traditionale momârlanesti. Cunoscuta prea putin în restul tarii, aceasta zona ascunde secretele unei lumi demult apuse, care nu a reusit sa scoata la lumina bogatiile spirituale ce dainuie aici dintotdeauna.